ROMÂNIA din afara României (III). BORȘENII care fac STANDURI la marile expoziții INTERNAȚIONALE (II)

Poveștile maramureșenilor de pe șantierele Italiei sunt pline de emoție dar și de speranță. Speranțele se leagă de întoarcerea în țară, de cele mai multe ori. Dincolo de optimism, de mulțumirea zilei de azi și lipsa grijii de mâine, am citit și durere. Asta pentru că de multe ori lucrează 25-30 de zile fără oprire. Fără sâmbete, fără duminici libere, unii fără familii lângă ei. Dorul de casă e ca un cancer. Îi roade pe dinăuntru. Și cei mai puternici bărbați plâng unde nu îi vede nimeni. Aceia care au familiile alături se gândesc la investițiile de acasă. Multora, copiii li s-au născut în italia. Inimile lor bat mai mult pentru Italia, inimile părinților bat pentru România. La lucru, suntem mai buni ca alții până chiar și mai buni ca italienii. În amestecul de simțiri pe care le au, atât copiii cât și părinții se întorc, de câte ori pot, de sărbători acasă. Cu toate acestea nu toți mai vor în România. Continuăm poveste muncitorilor din maramureș care fac standuri pentru cele mai renumite expoziții mondiale desfășurate pe teritoriul Europei. Ei sunt ROMÂNIA din afara României.
Adi RUSU

ACASĂ de Crăciun după 8 ani
Vasile Timiș, este fratele lui Gyovani Timiș din Borșa. Faptul că e rudenie de sânge cu patronul îi aduce mai multe responsabilități și mai puține avantaje decât s-ar crede. A ajuns în Italia la mijlocul anului 2004. Are liniștea familiei care îi dă putere și fără de care nu ar fi rezistat. Soția Monica îl sprijină, lucrează și își cresc împreună copilul născut în peninsulă. Cu toate acestea “Pentru Raul casa lui e la Borșa chiar dacă s-a născut în Italia și este la școală aici în clasa a-VI-a. Are priteni, cei mai buni prieteni sunt la Borșa cu toate că se văd o dată pe an”, ne-a declarat Vasile. Începuturile au fost grele. Înainte să lucreze la firma fratelui său, locuia într-o casă cu chirie de unde făcea naveta cu bicicleta la o fabrică. Zeci de kilometri zilnic până la serviciu, acasă la masa de prânz, înapoi la serviciu și seara din nou acasă. A trăit practic pe două roți până au venit zile mai bune. Mașinile nu mai sunt o problemă azi. Știe pe de rost fiecare loc și fabrică din zona Bergamo. Cu banii câștigați și-a făcut o casă la Borșa unde speră să se întoarcă alături de soție și este conștient că din banii câștigați în România nu și-ar fi putut face nimic mai ales că a fost nevoit să se lase de munca de la mina locală de acasă. Vasile Timiș se pregătește cu familia să facă primul Crăciun la Borșa după 8 ani de zile. Spune că ar fi rămas în România dar nu a avut de lucru căci dacă avea s-ar fi mulțumit și cu mult mai puțini bani decât cei câștigați în Italia.

18 ani de STRĂINĂTATE pentru Emil Mesiane

E tăcut și cu greu vrea să ne spună câteva cuvinte. Nu e făcut să dea interviuri, spune o voce care vrea să îl necăjească pe Emil Mesiane din Borșa. Îmi spune totuși câteva lucruri urmând să aleg eu dacă e ceva de publicat sau nu, după cum mă roagă. Nu a aflat încă originea numelui său dar e sigur că într-o bună zi se va întorce pe plaiurile natale pentru că are deja 18 ani de străinătate. A lucrat mai mulți ani în construcții iar acum face standuri fiind angajat la firma lui Gyovani Timiș. “Anul trecut mi-am trimis copiii și soția la Borșa. Voi merge și eu cu toate că deja cei mai mulți și mai buni prieteni îi am în Italia. Aici viața e bună, la noi parcă e un pic mai scumpă decât în străinătate”, ne-a declarat Emil. Chiar dacă gândul revenirii e mare nu mi-a lăsat impresia că ziua mult așteptată va veni prea repede mai ales că nu știe nici dacă anul viitor va fi de Paște acasă.

Cu LACRIMI în ochi: “Nu ajung la ziua fetiței”

Spania, Olanda, Franța, Germania, Anglia și Italia sunt țările unde a lucrat în ultimii 17 ani borșeanul Nicușor Grec. A vavut colegi români dar și marocani, albanezi, italieni și ucrainieni. Merge acasă când are câteva zile libere, o dată la o lună, două sau chiar trei. Are soție și trei copii acasă, de 9, 11 și 13 ani. Când a venit vorba de dorul de casă, celui mai vechi angajat al lui Gyovani Timiș i-au dat lacrimile. “Fetița mijlocie împlinește 11 ani și nu pot să ajung acasă. O să ajung prin 20 decembrie, de sărbători. Le pup pe taote și pe soție”, le-a transmis celor de acasă prin intermediul nostru. Nicușor lucrează cu Gyovani de 10 ani dar a lucrat și la patroni străini cu care nu a avut probleme deosebite. Spune că s-ar întoarce în România doar dacă s-ar schimba lucrurile în bine, ceea ce nu prea crede. Vinovat pentru aceste lucruri este Guvernul, ne spune el și mai ales miniștrii care la alegeri ies tot iei după ce oamenii îi vor schimbați. Nicușor Grec gătește, este un bun bucătar după cum ne-au mărturisit și alți doi colegi care locuiesc în aceeași vilă cu el. Face orice mâncare de care îi eset dor, chiar și sarmale. Dacă ar putea ar tăia un porc în Italia în stil tradițional românesc, ceea ce acolo nu se întâmplă.

A ”FUGIT” cu excursia de Paris

 Mii de români au ajuns dincolo de granițele țării prin metoda “excursia”, prin care se înscriau ca turiști spre o destinație de unde nu se mai întorceau. Vasile Vancea din Borșa a făcut același lucru în urmă cu 18 ani pe când vizele erau încă un vis. În acest mod, ele deveneau mai accesibile. S-a dus la Paris pentru câteva zile dar cum a pus piciorul pe pământ francez a rămas în afara României chiar dacă și-a luat bilet dus-întors. După 4 ani la mină a hotărât să-și ia lumea-n cap și să încerce mai mult. A rămas la Paris și alături de un cumnat s-au îndreptat mai târziu spre Milano unde lucrează și azi. La început a fost grădinar în Padova, un an de zile, apoi a trecut la munca în construcții. Pentru el programnul unei zile e extrem de simplu, după cum ne-a mărturisit: “Muncă, somn, muncă”. Are familia la Borșa și abia așteaptă să-și revadă soția, pe Claudia și fetele Beatrice de 17 ani și Valentina de 14 ani. “Dacă rămâneam acasă nu avem nimic. Nici bani, nici familie. Acum le am pe toate. Bani, familie, casă, mașină”. E rețeta succesului pentru mulți, pentru alții însă nu. Depărtarea a dus în multe cazuri la destrămări de familii, durere și coșmaruri.

HAINELE “ca lumea” l-au convins să plece

Și-a văzut prietenii venind din străinătate îmbrăcați în haine scumpe. Era o modă să plece în grupuri. La cei 19 ani i s-a părut o distracție și lui Bogdan Mihali acest lucru. Așa că și-a propus să plece pe vreo 2-3 ani. Ajuns în Italia lucrurile au mers bine. Întors acasă în vacanțe și-a cunoscut soția, pe Nicoleta. Dragostea a fost mai mare decât dorința de a face bani în străinătate și așa a rămas acasă lângă ea. Au apărut copiii, Vasi și Raul iar dorința de a le oferi un trai cât mai bun l-au dus Bogdan din nou pe calea străinătății după vreo 5 ani. Așa că de la prima ieșire sunt deja 15 ani și nu prea mai are de gând să stea pentru că “s-au acumulat prea multe”, după cum ne-a mărturisit chiar el.

MEZINEI echipei e din Borșa

O echipă bună fac și Gabriel Uțu din Borșa (cel din stânga), meziunul echipei și Adi Mărăcine din Timișoara. La cei 22 de ani, Gabriel nu și-a găsit de lucru acasă, unde într-un an a vut mai multe încercări eșuate. Lucrul a fost puțin iar banii și mai puțini. În Milano a găsit o mare diferență din toate punctele de vedere iar cel financiar nu este de lepădat. Deocamdată vrea să-și asigure un viitor bun prin banii câștigați iar întoarcerea acasă este departe în gândurile sale, ceea ce nu însemnă că dorul nu există. Colegul său Adi din Timișoara s-a adaptat repede și bine cu borșenii. Salariul mic de acasă l-a determinat să lase în umă tot, acum 10 ani de zile. El crede că vinovați de situația în care tot mai mulți români sunt nevoiți să se despartă de țară, familii și prieteni sunt politicienii iar singura scăpare ar fi un alt domnitor Vlas Țepeș.

NU-I mai PLACE deloc acasă

Am întîlnit și borșeni care s-au italienizat complet. Simion Nergheș din Borșa este unul dintre ei. Din anii 90 a stat cel mult cinci ani acasă, în rest în Italia. Acasă făcea sculpturi dar a fost nevoit să plece de copil cum îi place să spună. În Italia a fost și dulgher și constructor. Nu se vede întors definitiv în Borșa pentru că nimic nu-i este la îndemână. “Nu-mi mai place deloc acasă. Am mulți prieteni în Italia. După 2-3 zile la Borșa trebuie să mă întorc. Vara merg aici la mare, iarna la schi. De la Milano până la mare sunt 150 de kilometri, până la munte 250 de kilometri. De la Borșa până la mare sunt 900. Nu-mi mai găsec locul acasă”, ne-a declarat Simi. Ela are un băiat de 23 de ani care este în ultimul an la o facultate de Marketing în Italia.

ȘEF de echipă din Iași

Unul din șefii de chipă ai lui Gyovani Timiș este din Iași și ne-a declarat că “se află bine cu maramureșenii”. Ionuț Racu este de 8 ani în Milano. Familia lui este împărțită între cele două Românii: fratele și mama sunt în Italia, tatăl său la Iași. Cu el în Italia mai sunt soția și fetița care merge în peninsulă la grădiniță. Soția umrează să nască și și-au propus să mai stea încă vreo 5 ani în străinătate pentru a-și termina acasă ce au început să construiască. Ionuț este implicat în munca de coordonare și ține aproape cu arhitecții italieni pentru ca standurile să iasă ca la carte. Multe din proiecte sunt modificate din mers pentru că punerea ideilor de pe hârtie în practică este un pic mai diferită.

(Va urma cu alte povești ale alor maramureșeni)