Guvernul a strecurat una dintre cele mai favorabile modificări fiscale pentru marile companii din ultimii ani într-o ordonanță adoptată pe repede înainte, fără dezbatere publică și fără explicații.
Ordonanța nr. 6/2026, publicată în Monitorul Oficial pe 30 ianuarie și intrată în vigoare la 2 februarie, abrogă integral articolul care limita scurgerea profiturilor din România către firme-mamă din străinătate, în timp ce, în același act normativ, promite că „salvează” micul antreprenor, dar doar până la 30 iunie 2026.
Textul este cât se poate de clar. La articolul IV din ordonanță se menționează sec: „Articolul 25¹ din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal se abrogă.” Fără explicații, fără motivație publică, fără o analiză de impact. Este vorba despre articolul care se referea explicit la „cheltuieli cu entități afiliate care nu sunt înființate/constituite și nu au locul conducerii efective în România”.
Până la această modificare, Codul fiscal impunea o frână clară. Cheltuielile cu „managementul, consultanța și drepturile de proprietate intelectuală” plătite către firme din afara țării erau deductibile doar „în limita de 1% din totalul cheltuielilor înregistrate conform reglementărilor contabile”. Scopul era limpede și recunoscut inclusiv la nivel european, limitarea transferului artificial de profit și protejarea bazei de impozitare din România.
De la 2 februarie 2026, această limitare nu mai există. Legea nu mai prevede niciun plafon. Cu cât o companie facturează mai mult „consultanță” sau „management” din afara țării, cu atât profitul rămas în România este mai mic. Impozitul pe profit scade proporțional, iar banii pot fi scoși din țară perfect legal.
Pentru cei cărora nu le vine să creadă, documentul integral poate fi consultat în Monitorul Oficial, Partea I, Ordonanța nr. 6 din 30 ianuarie 2026 (AICI). Formularea nu lasă loc de interpretări, articolul-limită a fost șters complet din Codul fiscal.
Ironia este că această „minune” fiscală pentru marile grupuri a fost ambalată într-o ordonanță care, la suprafață, pare să vină în sprijinul micilor antreprenori. Același act normativ amână până la 30 iunie 2026 sancțiunile legate de „problema codului fiscal pentru punctele de lucru cu minimum un angajat”, oferind un răgaz firmelor mici să se conformeze noilor obligații birocratice.
Aceasta nu este o eroare tehnică și nici o neatenție legislativă. Este o alegere politică asumată. Guvernul a decis cine merită protecție și cine merită nota de plată. Micilor antreprenori li se aruncă o amânare până la 30 iunie 2026, ca un calmant temporar înainte de sancțiuni. Marilor companii li se șterge din lege o limită esențială, definitiv, fără termen, fără plafon, fără explicații.
Statul care se plânge că nu are bani renunță, printr-o singură frază, la venituri consistente. Statul care predică „solidaritatea” deschide larg ușa prin care profiturile ies din țară. Și tot statul care pretinde respect pentru reguli le schimbă noaptea, prin ordonanță, ca să nu fie nevoit să le apere în Parlament.
Când bugetul va fi din nou „în criză”, vinovații vor fi, previzibil, pensionarii, profesorii, bugetarii, micii antreprenori și salariații. Niciodată cei care și-au mutat profiturile elegant peste graniță, cu ștampilă de la stat.
Asta nu mai este politică fiscală. Este transfer organizat de poveri, de la cei puternici către cei mulți.
Partajează acest conținut:
Postarea anterioară
Ninsori slabe în județ, ceață în mai multe localități. Drumurile sunt curate, dar umede
Postarea următoare
