În 2025, Maramureșul a lipsit din locurile unde se face turismul adevărat. Nu simbolic, nu accidental, ci concret și verificabil. A lipsit de la TT Warsaw, de la TTG Rimini, de la World Travel Market London și de la Târgul de Turism al României, ediția de toamnă. Evenimente majore, unde destinațiile se construiesc, se negociază și se poziționează pentru ani de zile. Iar această absență nu a fost una întâmplătoare.
Pentru că nu a fost vorba despre lipsa banilor, a standurilor sau a invitațiilor. Toate existau. A fost, pur și simplu, o decizie administrativă.
Și tocmai de aceea miza este mult mai mare decât pare la prima vedere. Nu vorbim despre simple expoziții. Sunt evenimente care adună zeci de mii de vizitatori, între 40.000 și peste 60.000 la o singură ediție, alături de mii de agenți, tour-operatori și profesioniști din industrie. Acolo se stabilesc circuite, se semnează parteneriate și se construiește imaginea unei destinații pentru ani de zile. Maramureșul a lipsit din toate aceste spații.
Despre această absență am scris tocmai pentru că nu era inevitabilă. Am prezentat date, exemple și comparații. Am arătat ce s-a pierdut și ce s-ar fi putut face, explicând clar că nu era vorba despre imposibilitate. Standurile erau asigurate, costurile erau minime, participarea era prevăzută. Cu alte cuvinte, lipsa nu a fost o întâmplare, ci o alegere.
Iar după această alegere, a urmat alta, la fel de clară și la fel de asumată.
În 16 octombrie 2025, Consiliul Județean Maramureș, prin semnătura președintelui Gabriel Zetea, a atribuit prin cumpărare directă un contract în valoare de 83.926,96 lei fără TVA (101.551,62 cu TVA). Obiectul achiziției: organizarea a trei întâlniri locale, denumite generic „RURAL SPOT”, în cadrul unui proiect finanțat prin programul Horizon Europe. Achiziția apare în sistemul public de achiziții sub numărul DA39094662, publicată în 16 octombrie și finalizată în 17 octombrie. Date publice, verificabile.
La prima vedere, totul pare corect din punct de vedere procedural. Problema apare însă atunci când privim conținutul concret al acestor cheltuieli.
Pentru această sumă, prestatorul trebuia să asigure participarea a aproximativ 25 de artizani și artiști, sonorizarea, închirierea spațiului și promovarea fiecărei întâlniri. Evenimente scurte, cu public restrâns, fără producție de amploare și fără vizibilitate externă. Iar aici se rupe logica dintre cost și rezultat.
Cum ajunge un astfel de pachet, repetat de trei ori, să coste aproape 101.552 de lei? Ce tip de sonorizare este necesară într-o sală cu câteva zeci de persoane? Ce chirie justifică un asemenea buget pentru întâlniri de maximum trei ore? Și, mai ales, despre ce „promovare” vorbim, când comunicarea s-a făcut exclusiv prin comunicatele Biroului de Presă al Consiliului Județean?
Răspunsurile nu apar nici din comunicate, nici din imaginile publice. Dimpotrivă, fotografiile spun mai mult decât orice explicație oficială. Vorbitorii principali au fost, în mare parte, angajați ai Consiliului Județean Maramureș, nu experți contractați. În sală s-au aflat, din nou, aceiași meșteri populari care ani la rând au reprezentat Maramureșul la târgurile de turism și care și-au spus oful de nenumărate ori.
Atmosfera este ușor de recunoscut. Oamenii ascultau în tăcere. Unii cu mâinile bătătorite, alții cu telefoanele întoarse în jos, obișnuiți deja să audă aceleași promisiuni, spuse în alte forme. Nu au pus întrebări incomode. Le știau deja răspunsul. Au mai fost acolo.
Iar aici apare întrebarea care nu mai poate fi evitată: ce a fost, de fapt, nou? Ce informație diferită a apărut? Ce problemă reală s-a rezolvat?
Pentru că problema nu este că aceste întâlniri au avut loc. Problema este cât au costat și ce a rămas în urma lor. Aproape 102.000 de lei – adică peste un miliard de lei vechi – înseamnă în jur de 34.000 de lei pentru fiecare întâlnire. O sumă care s-a dus fără ca rezultatele să fie vizibile, măsurabile sau utile pe termen lung.
Cu atât mai mult cu cât ghidurile acestui tip de finanțare permit și alte categorii de cheltuieli, cu impact real și durabil pentru comunitate. Instrumentele existau. Cadrul exista. Se puteau construi lucruri utile, care să rămână.
Cu aceeași sumă, Maramureșul putea ieși din sală și intra în lume. Meșterii populari puteau sta la aceeași masă cu artizani din alte țări, nu pentru poze, ci pentru schimburi reale de experiență, pentru a-și valorifica munca în piețe mai largi și pentru a construi legături care chiar funcționează. Cu aceeași sumă, meșterii din sală ar fi putut fi duși în fața celor care cumpără, nu doar în fața celor care promit. Dar banii n-au mers spre exterior. Au rămas în interior. În sistem.
În acest punct, transparența nu mai este o opțiune, ci o așteptare firească. Așteptăm ca președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Zetea, să vină la tablă și să ne explice, așa cum îi place, cum a fost cheltuit fiecare leu din cele 101.552 de lei: pe ce s-au dus banii, cât s-a plătit pentru spații, sonorizare, promovare și ce rezultate au existat în schimb. Pentru că dincolo de titluri, poze și comunicate, cifrele sunt cele care spun adevărul.
De aici înainte, discuția nu mai este despre proceduri, ci despre sens. Finanțările europene nu sunt un cec în alb și nici un pretext pentru cheltuire fără direcție. Eligibilitatea nu înseamnă automat justificare. Principiul este unul singur: proporționalitatea.
Iar linia dintre „eligibil” și „nejustificat” este mult mai subțire decât pare. Există un buton care șterge comentarii incomode, dar există și un alt „buton”, mult mai serios, care oprește plăți, cere explicații și respinge cheltuieli. Acolo nu contează pozele. Contează logica și rezultatele.
Toate aceste lucruri nu țin de detalii tehnice sau de interpretări. Țin de felul în care sunt stabilite prioritățile și de ce alegem să arătăm în loc să facem. Pentru că atunci când administrația începe să vorbească mai mult despre imagine decât despre rezultate, nu mai avem o strategie. Avem o decorare a eșecului.
Maramureșul n-a fost la târguri. Dar a fost în facturi. Iar această diferență spune tot.
Partajează acest conținut:
