România trăiește un paradox amar: în timp ce oamenii duc greul unor măsuri fiscale tot mai apăsătoare, administrația publică se prăbușește sub tăieri și greve, iar serviciile de bază riscă să dispară chiar atunci când cetățenii au mai multă nevoie de ele.
Pachetul Fiscal I a strâns șurubul pe populație, lovind în antreprenoriat și micile afaceri prin supraimpozitare, punând presiune pe pensiile private Pilon II și III și adăugând, peste toate, o creștere a TVA care s-a resimțit imediat în buzunarele oamenilor. Toate acestea au venit după ce guvernul trecut se lăuda cu creștere economică și cu plafonarea prețurilor la energie și alimente. Realitatea: în spatele laudelor, nota de plată a fost transferată direct cetățenilor și mediului privat.
Pachetul Fiscal II continuă pe aceeași linie, adăugând doar o concesie simbolică: eliminarea CASS pentru veteranii de război și foștii deținuți politici. Un gest de imagine care nu schimbă realitatea de fond, presiunea cade în continuare pe umerii cetățenilor de rând.
În același timp, guvernul anunță proiecte majore pentru Moldova: tronsoanele Pașcani–Suceava–Siret și Târgu Neamț–Ungheni, finanțate prin programul european SAFE, cu rol civil și militar. Nimeni nu contestă nevoia de apărare și de infrastructură strategică, dar la ce folos să ne apărăm din exterior, când în interior mocnește revolta, administrația locală își închide ușile, iar oamenii nu mai au unde depune dosarele pentru problemele de zi cu zi? Întrebarea e amară: câți vom mai rămâne în țară după aceste măsuri care sufocă populația și împing tinerii și profesioniștii spre exod?
De ce? Pentru că Sindicatul Național al Comunelor și Orașelor din România (SCOR) a anunțat, începând cu 29 august 2025, intrarea în grevă generală pe termen nelimitat, la care participă peste 1.350 de primării din întreaga țară.
Ce acuză sindicaliștii din primării: tăierea a unu din patru posturi, ceea ce paralizează administrația; reducerea normei de muncă la jumătate, lăsând instituțiile fără capacitate de funcționare; discriminare între primării, sacrificate, și consiliile județene, protejate; epurări politice mascate sub pretextul reformei; abandonul persoanelor cu dizabilități, prin lăsarea asistenților personali pe umerii primăriilor fără bani. Mesajul lor este limpede: „Guvernul lovește direct în cetățeni și paralizează administrația locală.”
Consecința? Ghișeele urmează a fi închise, iar întrebarea care planează este crudă: în contextul unei greve pe durată nedeterminată, cine va mai primi dosarele pentru ajutorul de lemne, pentru voucherul de energie de 50 de lei sau pentru asistenții personali ai persoanelor cu dizabilități? Știm cu toții că urmează perioada de depunere a documentelor pentru ajutorul de iarnă, iar blocajul lovește exact atunci când oamenii vulnerabili se pregătesc să bată la ușa primăriei pentru sprijin.
Și aici apare ironia supremă: în timp ce funcționarii din primării sunt împinși spre concedieri, direcția lor firească va fi instanța de judecată. Dar aceeași justiție a avut deja propria grevă, prin care magistrații au arătat că, atunci când vor, pot bloca sistemul și își pot obține revendicările. Dacă ei au reușit să îndrăznească, cine îi va mai apăra pe funcționarii concediați, când se vor lovi de o justiție obosită, politizată și deja tensionată?
Între timp, profesorii se pregătesc de mitinguri, șomajul trece de 254.000 de persoane, iar xenofobia față de muncitorii străini adâncește fracturile sociale.
Antreprenorii au fost striviți de taxe, profesorii au ajuns în stradă, funcționarii sunt împinși spre concedieri, magistrații au arătat că pot bloca sistemul, iar cei vulnerabili sunt abandonați. Totul se închide, rând pe rând. Ce a mai rămas neatins? Sănătatea și Biserica.
Când totul e închis, cine va mai trage clopotul?
Partajează acest conținut:
