IN MEMORIAM Ioan Fîrte Adi. A trecut un an de când, fără de veste, el a pornit pe drumul spre veșnicie

Timpul, în implacabila sa trecere, așterne mantia sa peste oameni și amintiri. Peste bucurii și dureri. Peste reușite și dezamagiri. Dar sunt amintiri și oameni atât de minunați, care, prin tot ce au reprezentat în această lume efemeră, prin dragostea celor care i-au iubit și îi poarta în suflete, răzbat această mantie cernită și strălucesc asemeni soarelui, peste timp.

Ei rămân veșnic vii, oricât ar fi de departe și oricât de mult timp ar trece de la plecarea lor către îngeri.

Cu siguranță așa va rămâne în memoria și în inimile celor care am avut privilegiul să îl cunoaștem și să petrecem împreună cu el o parte din viețile noastre și

Ioan Fîrte Adi

A trecut un an de când, fără de veste, el a pornit pe drumul spre veșnicie. A fost un cutremur care ne-a zguduit din temelie și a marcat pentru totdeauna viețile celor care l-am iubit și apreciat.

Un profesionist de excepție, o minte sclipitoare, un suflet blând și bun, a fost și rămâne unul dintre pilonii reprezentativi ai transportului public din municipiul Baia Mare. A coordonat cu pricepere și devotament, timp de 32 de ani, activitatea de exploatare din cadrul S.C. URBIS S.A.. S-a implicat activ în toate proiectele derulate pe parcursul anilor contribuind cu implicarea, experiența și cunoștințele sale la finalizarea acestora. Din nefericire, cele mai recente proiecte de modernizare a flotei de transport, nu am reușit să le finalizăm împreună, așa cum și-ar fi dorit și el. Vom încerca să ducem, noi cei rămași, mai departe aceste proiecte și să punem în valoare, în continuare, toate ideile sale.  Și-a dedicat întreaga viață transportului public, acesta fiind singurul său loc de muncă de după terminarea facultății.  A insuflat calmul, pacea, răbdarea și înțelepciunea lui tuturor celor pe care i-a avut în coordonare în toți acești ani. Avea întotdeauna un sfat și un gând bun pentru fiecare. O soluție și o justificare pentru orice problemă. Într-o lume agitată, sălbatică și nebună el aducea calmul, seninul și liniștea de după furtună. Era echilibrul de care aveam cu toții nevoie atunci când tumultul problemelor ne copleșea.

Și, pentru că de multe ori trebuie să rupi cadența rutinei de zi cu zi, să te eliberezi de presiunea ce vrând, nevrând, o pune responsabilitatea de coordonare a tot ce înseamnă activitatea de exploatare, a găsit în sufletul său o rază de … altceva. Printre formule și raționamente matematice și inginerești, acumulate în anii de liceu la specializarea matematică-fizică  și în Facultatea de Ingineria Transporturilor, a răzbătut o latură oarecum neobișnuită. Latura lui de artist, de poet, de epigramist. O oază de liniște și pace în care se refugia din cenușiul și tristețea ce de multe ori simțea că îl copleșesc. An după  an, prin colaborarea cu ziarele locale, cu cluburile de specialitate din Baia Mare și din țară, a ajuns să devină unul dintre cei mai apreciați epigramiști. Dorința sa de a reuni între coperțile unui volum toate creațiile în versuri s-a materializat, din pacate, doar după plecarea sa din lumea aceasta. Din dorința familiei, cu sprijinul necondiționat al doamnei Viorica Găinariu Tazlău, al S.C. URBIS S.A. și al Editurii EUROTIP, la începutul lunii octombrie a văzut lumina tiparului volumul, in memoriam, „UMOR CU AUTOBUZUL”, care reunește în paginile sale creațiile reprezentative ale regretatului nostru prieten și coleg.

Iubea locul din care s-a ridicat, cu oamenii, tradițiile și rânduiala simplă a satului românesc. Dar mai presus de toate iubea fără limite colindele. Mai mult ca orice altă sărbătoare aștepta Crăciunul. A fost inițiatorul înființării grupului de colindători din cadrul S.C. URBIS S.A. alături de care a  colidat în fiecare an pentru angajați și pentru colaboratori. A adus la lumină, alături de inimoșii săi colegi, colinde autentice din satul său natal, cu farmecul și zbuciumul vremurilor de demult, și care, cu ajutorul lui, au strabatut veacurile și vor rămâne vii pe mai departe.

Cuvintele sunt puține și nu pot cuprinde, în simplitatea lor, complexitatea și valoarea de necontestat a unui om așa cum a fost Ioan Fîrte Adi. Oricât am încerca, tot va mai rămâne ceva nespus. Ceva ce mai trebuie adăugat. Ceva ce mai trebuie pus în lumină. De aceea vom continua să căutăm miile de părticele din întregul sufletului său, dăruite cu generozitate tuturor celor cu care a interacționat, pentru a putea să îl reconstruim peste timp.

Așa cum miile de ani nu au reușit să dărâme munții, nici amintirea lui și a tot ce a însemnat în viețile celor care l-am cunoscut și apreciat, nu va putea fi vreodata ștearsă. Exemplul, personalitatea și spiritul lui vor rămâne veșnic un reper, un punct de referință pentru tot ceea ce înseamnă dedicație, profesionalism, și devotament.

Îl vom păstra în inimile noastre așa cum a fost și va rămâne mereu.

Drum bun în lumina veșniciei, sufletului său minunat.

S.C. URBIS S.A.

EPIGRAMA SUPREMĂ

De ziua mea aș da oricât

Să pot să scriu cu demnitate,

Așa o epigramă-ncât

Să declanșez anticipate.

MIE  ÎNSUMI

Îmi socotesc, aproape pururi,

Prin conștiință și-mi dau seama

Că n-am defecte sau cusururi

Să-mi fac…autoepigrama.

INSTORIA  ROMANȚATĂ A TRANSPORTULUI ÎN COMUN DIN BAIA MARE 1953-2003

Scrisă de IOAN FÎRTE ADI în anul 2003 cu ocazia aniversării a 50 de ani de transport public în Municipiul Baia Mare.

1953

S-a stins ecoul de obuze

Și Stalin, în ăst an, total;

În Baie, două autobuze

Se pretindeau…transport local.

Era parfum de flori pe stradă,

Erau castanele în pârg

Și fete mari cu zestre-n ladă;

Orașul se trezea din târg.

Și aur mai era prin mine,

Poate-n Săsar erau și pești,

Erau și fabrici și uzine

Și-autobuzele rusești.

Parcă veneau din alte spații,

Șoferii cu chipiu, cu greu

Chemau poporul de prin stații

Să urce, că nu-i OZN-u!

1966

Dar vremea trece, vorba aia:

Și implacabil, ˶ vreme vineʺ:

Se naște Fîrte de Tămaia

Transportul merge tot mai bine.

Căci lumea e tot mai grăbită,

Poporul nefiind obtuz,

Tot construind socialismul

Mai urcă în autobuz.

Zeci de TV-uri pe benzină

Au invadat, nevoie mare

Orașul ce ieșea din mlaștini

Și se dădea, drept Baia Mare.

1975

Dar vin UD-urile Diesel

Ce gura târgului o rup,

De ale lor mulți cai-putere

Se scutur frunzele de nuc.

Articulatele Ikarus

Apar în citadin decor,

Apoi un trist dictat de sus:

Aruncă gaze în popor!

1983

Iar combustibilul cu gaze,

Din directivele inepte,

Mult prea-frumoasele UD-uri

Le-a transformat în mici rachete.

Și astfel, într-un cincinal-jumate:

Copii, adulți, bunici, nepoți

Am circulat în Baia Mare

În bombele pe șase roți!

1991

Din haos revolut ce rupe

I.J.T.L.-ul obosit,

Se naște URBIS ce trezește

Din somn, orașul adormit.

De pe la patru dimineața

Prin ploi, ninsori, pe baricade,

Autobuzele fac pârtii

Direct pe străzi și bulevarde.

Și noaptea, ele-nchid orașul

Deci, haideți să cădem de-acord:

Să ne-nclinăm cu venerare

Lui, personalului de bord.

1996

Prin nori de gaz de Baia Mare

Apare-un monstru cam confuz,

Ce scânteiază prin antene

Și care-și zice troleibuz!

 Chiar ˶ Agenția Stasʺ transmite

 Senzaționala știre

 Că: băimărenii își fac piața,

 Atârnați de două fire.

2003 – EPILOG

Au fost în aste vremi la URBIS

Multe consilii de coroană

Ce-au stabilit, că este bine:

Că iarna vine după toamnă.

Din zeci ședințe de consiliu,

Rămâne cum stabilit…

Doar amintirea cu horinca

Ce-o dă Mitică la sfârșit.

Văzând cât ne simțim de bine,

Mai am un singur dor hoinar:

Să ne-ntâlnim din nou cu toții

La URBIS pe la centenar!