În Baia Mare, iarna scoate la iveală nu doar zăpada, ci și frustrările. În timp ce echipele care intervin pentru deszăpezirea străzilor lucrează în condiții dificile, din balcoane și de pe rețelele sociale apar reproșuri, ironii și nemulțumiri. Oamenii plătesc taxe și au dreptul să ceară servicii. Dar o comunitate funcțională nu se poate construi doar pe drepturi, ignorând sistematic obligațiile.
Strada a arătat azi prost și e limpede că, acolo unde trebuia intervenit, lucrurile nu au funcționat. Ordinea însă nu se oprește la carosabil; începe, de multe ori, chiar pe trotuarul din fața blocului. Acolo unde responsabilitatea nu mai este a „cuiva”, ci a fiecăruia dintre noi. Eu am ales să încep de aici: am deszăpezit alături de vecini partea de trotuar care îmi revine ca obligație, pentru ca cel care trece pe lângă bloc să nu-și rupă gâtul.
Ziua mea nu a început cu o cafeluță și Facebook deschis, ci cu lopata în mână, pe trotuar și în parcare. Nu pentru poze și nu pentru a demonstra ceva cuiva, ci pentru că așa e firesc. Ideea că „asta e treabă de bărbat” nu e o glumă, ci o scuză comodă. Responsabilitatea nu are gen. Conduc mașina, folosesc drumurile și, ca oricine altcineva, am obligații care vin la pachet cu drepturile.
Dacă vrem să discutăm onest, trebuie să pornim de la un fapt simplu: responsabilitățile sunt împărțite clar, prin lege, nu după impresii sau nervi de moment.
Drumurile naționale țin de Prefectură, cele județene de Consiliul Județean, iar drumurile locale, străzi, alei, căi de acces țin de Primărie. Trotuarele din fața blocurilor revin asociațiilor de proprietari sau locatarilor, cele din fața magazinelor, agenților economici, iar cele din fața instituțiilor, instituțiilor respective. Sunt reguli scrise, cunoscute și valabile de ani de zile, chiar dacă uneori alegem să ne purtăm ca și cum n-ar exista.
Pe vremea mea, spiritul civic nu era un subiect de dezbatere online, ci o lecție trăită. Dirigintele ne scotea cu lopețile să curățăm trotuarul din fața școlii. Nu pentru că era „treaba copiilor”, ci pentru că așa învățam ce înseamnă responsabilitatea față de spațiul comun. Ne spunea limpede: „O să aveți drept de vot. O să decideți cine vă conduce. Și dacă ajunge vreun neisprăvit acolo, să știți că e și vina voastră. Pentru că, degeaba ați făcut școală.” Ne povestea și despre muncile agricole de pe vremea lui Ceaușescu, nu ca nostalgie, ci ca avertisment: obligația nu e opțională.
Astăzi, am păstrat drepturile și am abandonat obligațiile. Ne indignăm, dar așteptăm să facă altcineva. Cerem ordine, dar negociem regula. Aici intervine rolul real al autorității publice, care nu poate funcționa doar pe bază de explicații și comunicate defensive. În Baia Mare există o hotărâre clară a Consiliului Local, HCL nr. 528/2022, care stabilește obligațiile pe timp de iarnă pentru proprietari, asociații de proprietari, agenți economici și instituții publice. Conținutul sancțiunilor îl puteți descoperi singuri, direct din actul normativ, fără interpretări.(Vezi AICI)
Această hotărâre nu e despre vânătoare de amenzi. Legea prevede un parcurs firesc: informare, avertisment, termen de conformare și abia apoi amendă, în caz de refuz. Problema apare atunci când regula e aplicată selectiv. Nu-l supărăm pe X, nu-l sancționăm pe Y, pentru că are carnet de partid sau capital electoral. Compromisul acesta mic produce un efect mare: legea devine opțională.
Să fim sinceri până la capăt: nici autoritatea, nici cetățeanul nu mai iau legea în serios. Autoritatea pentru că evită sancțiunea, cetățeanul pentru că știe că, de cele mai multe ori, scapă. Dacă aceste reguli ar fi fost „dincolo”, nu am fi discutat azi despre bunăvoință și educație civică. Oamenii s-ar fi conformat din prima, nu din convingere, ci din teamă de amendă. Acolo regula nu se negociază. Aici, încă se explică.
Și ca tabloul să fie complet, apar și manifeste politice pe Facebook. Mesaje inflamate, critici zgomotoase, poze bine alese. Întrebarea simplă rămâne: câți dintre cei mai vocali și-au chemat membrii de partid cu lopata în mână? Câți au ieșit efectiv, nu la poze, ci la muncă, alături de vecini? Spiritul civic nu se face cu lozinci și comunicate, ci cu fapte. Dreptatea pe care o așteptăm nu vine din indignare selectivă, mai ales când nici nu mai știm cine este, de fapt, „făptașul”.
Nu e vorba de simpatii. Nu e vorba de edili. Am alergie la trandafiri. Însă responsabilitatea nu are culoare politică. Ordinea nu se face cu indignare online și nici cu explicații interminabile. Se face cu reguli clare, aplicate corect, și cu oameni care înțeleg că orașul nu începe de la Primărie.
Începe de la trotuarul din fața blocului.
Sursa foto: weradio.ro
Partajează acest conținut:
