Proiectul „Înființarea și dezvoltarea unei rezervații de animale sălbatice, de zimbri, în comuna Băiuț, județul Maramureș”, bugetat, aprobat și aflat în plină derulare, a fost anulat exact în ziua deliberării câștigătorului. Motivul invocat: „insuficiența fondurilor”. Realitatea, însă, pare alta.
A fost o dată ca niciodată, în țara frumoasă a Maramureșului, o idee simplă și curată: să readucem zimbrul acolo unde odinioară domnea liber, în inima pădurilor seculare din Băiuț. O poveste despre natură, despre oameni și despre renaștere. Despre cum o comunitate de mineri putea redeveni vie printr-o rezervație care să aducă turiști, speranță și demnitate.
Din această dorință s-a născut, în mandatul lui Ionel Bogdan, proiectul „Înființarea și dezvoltarea unei rezervații de animale sălbatice, de zimbri, în comuna Băiuț, județul Maramureș”. Nu era o simplă inițiativă birocratică, ci un pas firesc în direcția dezvoltării durabile a Maramureșului. Ideea fusese inclusă în Strategia de Dezvoltare Durabilă a Județului Maramureș 2021–2027, aprobată prin Hotărârea CJ nr. 260 din 31 iulie 2023, la Obiectivul specific 1.3 – Dezvoltarea infrastructurii turistice și valorificarea resurselor naturale, unde figurează clar: „Înființare rezervație de zimbri în comuna Băiuț.” Tot acolo se preciza că proiectul urma să fie implementat în parteneriat cu OMD Maramureș, pentru a fi integrat într-un circuit turistic unitar care să lege Țara Lăpușului de Maramureșul istoric.
Proiectul nu era doar o promisiune pe hârtie. Exemplele similare din România – Parcul Natural Vânători-Neamț, rezervațiile din Hațeg sau Armeniș – au demonstrat cum reintroducerea zimbrului poate schimba destinul unor comunități. Zeci de mii de turiști anual, locuri de muncă, afaceri locale revigorate, pensiuni, meșteșugari, ghizi și producători locali, toate gravitează în jurul unei idei simple: protejarea naturii poate aduce prosperitate.
În același spirit, conducerea Consiliului Județean Maramureș de atunci a decis ca Băiuțul să devină parte din acest model de succes. Ulterior, odată cu schimbarea administrației, proiectul a fost păstrat în Lista de investiții pentru anul 2024, ultima modificare a acesteia fiind adoptată prin Hotărârea CJ nr. 410 din 11 decembrie 2024, în timpul mandatului lui Gabriel Zetea. În documentul oficial, la Cap. 87 – Alte acțiuni economice, B1. Proiecte noi, figura clar „Înființarea și dezvoltarea unei rezervații de animale sălbatice, de zimbri, în comuna Băiuț, județul Maramureș”. Fondurile erau acolo, prevăzute, păstrate, aprobate și votate.
La data ultimei modificări a Listei de investiții, achiziția publică era deja în plină desfășurare, derulată în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP), unde fusese publicat anunțul pe 26 august 2024, cu o valoare estimată de 2,23 milioane lei. Contractul viza servicii de proiectare, asistență tehnică și lucrări de execuție, iar etapele au curs una după alta, conform calendarului procedural: depunerea ofertelor s-a încheiat pe 16 septembrie 2024, evaluarea tehnică și de calificare pe 6 februarie 2025, evaluarea financiară pe 7 august 2025, la ora 15:43. Totul părea pregătit pentru pasul final, deliberarea câștigătorului.
Și tocmai atunci, la un pas de semnarea contractului, s-a apăsat butonul „Anulat”. Motivul oficial: „decizia cumpărătorului din cauza insuficienței fondurilor”.
Numai că „insuficiența fondurilor” e greu de crezut când aceeași instituție aprobase anterior suma necesară și menținuse proiectul în buget. Fondurile erau alocate, păstrate, votate și reconfirmate. Totul, până în momentul în care trebuia să fie desemnat un câștigător.
Ne întrebăm, atunci, de ce atâta risipă de efort și bani publici? De ce luni de muncă, comisii, evaluatori, clarificări, termene și rapoarte, dacă la final totul se reduce la un clic pe „Anulat”? Oamenii implicați au fost plătiți să-și facă treaba, iar aceleași resurse puteau fi direcționate către proiecte viabile. Asta înseamnă administrație eficientă? Sau doar o formă sofisticată de a mima activitatea până la momentul în care devine incomod?
Sau poate că, de fapt, nu a câștigat cine trebuie. Pentru că altfel e greu de explicat cum o investiție bugetată, verificată și derulată pas cu pas se prăbușește exact în clipa adevărului. Poate că povara financiară a fost, într-adevăr, prea mare pentru bugetul județului. Dar atunci apare întrebarea firească: s-au căutat soluții, s-au explorat alternative, s-au făcut demersuri pentru a salva proiectul?
Răspunsul e simplu și trist. Sursele noastre spun clar că nici măcar nu s-a încercat. Nu s-au identificat alte linii de finanțare, nu s-au analizat programe europene, nu s-au deschis discuții pentru un posibil parteneriat public-privat, nu s-a cerut sprijin tehnic de la nicio instituție. Pur și simplu, nu s-a vrut.
Când vrei cu adevărat, se poate. Dacă nu știi cum, te uiți la vecinul. Exemplele sunt la îndemână: Parcul Natural Vânători-Neamț a fost finanțat prin Programul LIFE al Comisiei Europene, fonduri SEE și Norvegiene, programe Interreg, PNRR, Green Deal, dar și prin parteneriate cu ONG-uri și universități internaționale. Pentru unii, protejarea naturii a devenit motor de dezvoltare; pentru alții, doar un paragraf bun de trecut în campaniile electorale.
Dar aici, la Băiuț, viziunea s-a oprit în pragul politicului. Ca în multe alte povești maramureșene, ceea ce nu poate fi controlat se amână, ceea ce nu aduce capital de imagine se ignoră, iar ceea ce nu convine se taie de pe listă.
Doar că, oricât s-ar încerca rescrierea poveștii, mai există oameni care știu să pună cap la cap documente, hotărâri și date. Oameni care citesc printre rânduri și nu se lasă amețiți de declarații ambalate frumos. Nu toți am fost sinecuri prin instituțiile statului și, surpriză, nu toți suntem la fel. Unii chiar iubim adevărul, îl urmărim și îl scriem, chiar și atunci când doare.
Cine e spânul? Poate timpul o să ne spună. Sau poate că, de data asta, n-avem nevoie de poveste – pentru că îl vedem deja, clar, fără basm, în lumina crudă a realității.
Partajează acest conținut:
