România a fost reprezentată, în această toamnă, la două dintre cele mai mari târguri internaționale de turism din Europa, TT Warsaw (Polonia) și TTG Travel Experience Rimini (Italia). Mii de profesioniști, zeci de mii de vizitatori și o lume întreagă interesată de destinațiile autentice ale continentului. În pavilionul României, Bucovina a strălucit, în timp ce Maramureșul a lipsit complet. O absență greu de explicat pentru o regiune care, până nu demult, era un reper al turismului românesc.
Bucovina a venit cu o prezență demnă de un brand matur, conceptul Festivalul Trufelor, un proiect promovat de Consiliului Județean Suceava, care a pus în valoare gastronomia locală, tradițiile și produsele autentice: brânzeturi, păstrăv, țuică, bere artizanală, dulcețuri și unt cu trufe. A fost o prezență vie, autentică, care a atras interesul partenerilor și al vizitatorilor internaționali, demonstrând încă o dată că turismul se face prin fapte și implicare, nu prin poze și lozinci.
În Maramureș însă, liniște. Nicio reprezentare, nicio acțiune, niciun stand. După publicarea primului articol despre această absență rușinoasă (vezi AICI), am primit numeroase mesaje de la operatori de turism, producători locali și proprietari de pensiuni care spuneau, cu regret și revoltă, că ar fi fost dispuși să-și plătească singuri deplasarea doar pentru ca Maramureșul să fie prezent acolo. Știau cât de importantă este participarea și cât de mult se pierd, în lipsa ei, șansele de promovare internațională.
Adevărul este simplu: participarea se putea face ușor și cu bani puțini. Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 15 din 30 ianuarie 2025 prevedea explicit participarea la târgurile TT Warsaw și TTG Rimini. Costurile ar fi fost de cel mult 7.500 de lei, exact cât anul trecut pentru Varșovia. Standul României era pus gratuit la dispoziție de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului. Totul era pregătit, nu lipsea nimic, decât voința. Iar când voința dispare, rămâne o singură întrebare: cine este, oare, vinovat?
Până în aprilie 2025, responsabilitatea promovării turismului maramureșean aparținea Organizației de Management al Destinației (OMD) Maramureș, o echipă care a muncit real pentru imaginea județului. După schimbarea regimului politic însă, Gabriel Zetea, noul președinte al Consiliului Județean, a decis să închidă OMD-ul, acuzând echipa că „a făcut campanie electorală”. A urmat un lung șir de hotărâri abuzive, prin care angajații au fost dați afară din sediu în Săptămâna Mare, concediați în a treia zi de Paște și lăsați cu salariile neplătite de luni de zile, o dovadă în plus că, uneori, crucile făcute la slujbă și mesajele creștine de pe Facebook nu se regăsesc și în fapte.
Ironia amară este că același Gabriel Zetea, prezent la târgul de turism al României din noiembrie 2024, declara cu aplomb: „Vom face standuri ca lumea, mari, nu ca ăsta.” Câteva luni mai târziu, după aprilie 2025, Maramureșul nu a mai avut niciun stand, nicio echipă, nicio voce. În locul „spectacolului” promis, am avut doar tăcere și o pierdere de imagine greu de reparat.
Zetea n-a închis OMD Maramureș pentru că ar fi fost ineficient, ci pentru că trebuia să arate că el deține controlul. A fost o decizie luată din orgoliu, nu din interes public, o demonstrație de forță politică făcută pe spatele turismului maramureșean.
Și pentru a fi corecți până la capăt: tăcerea celor din jur a fost la fel de rușinoasă ca fapta în sine. Secretarul de stat Gabriel Stetco, același care se grăbea să înființeze OMD-ul național și vorbea despre „reforma turismului”, nu a avut nicio reacție atunci când Maramureșul era decapitat instituțional. Cu toții au tăcut atunci, iar astăzi, paradoxal, par preocupați să pună Maramureșul pe harta Via Transilvanica, un gest frumos, dar inutil, câtă vreme au lăsat în urmă o destinație rămasă fără direcție și fără voce.
Biroul de Turism al Consiliului Județean Maramureș a fost prezentat ca „soluția salvatoare” a lui Zetea, o structură stufoasă, care însă nu s-a mai prezentat la niciun târg de turism după luna aprilie, deși lista participărilor fusese deja votată. Rezultatul? Nicio prezență, nicio strategie, nicio direcție. Doar funcții și tăcere.
Două târguri internaționale de prestigiu, peste 2.100 de expozanți și 67.000 de vizitatori din întreaga lume. Bucovina a fost acolo și a demonstrat că implicarea, colaborarea și respectul pentru identitatea locului pot ridica o regiune în fața lumii. Maramureșul, în schimb, a lipsit. A lipsit nu doar fizic, ci și simbolic, din propriul său destin turistic.
Iar pentru că meritul trebuie recunoscut, felicitări omologului lui Gabriel Zetea de la Suceava, tot din PSD, și echipei Consiliului Județean Suceava, care nu au desființat OMD-ul doar pentru că fusese creat de Gheorghe Flutur (PNL). Dimpotrivă, l-au consolidat și au demonstrat că turismul se face cu responsabilitate și continuitate, nu cu răfuieli politice.
Fotografiile de mai jos sunt dovada clară că turismul are culoare politică doar în Maramureș. În Suceava, s-a muncit. În Maramureș, s-a distrus. Nu pentru că nu s-a putut, ci pentru că nu s-a vrut. Pentru că o decizie politică luată din orgoliu a șters ani de muncă și a condamnat la uitare o destinație care odinioară era sufletul turismului românesc.
Poate urmează desființarea Biroului de Turism, ca să se închidă cercul complet.
Pentru că, dacă absența devine politică oficială, atunci Maramureșul nu mai merge nicăieri, nici la târguri, nici în lume, nici în viitor.
Și totul, doar pentru ca un om să arate, încă o dată, „cine e șeful”.
Sursa foto: Festivalul Trufelor/Facebook
Partajează acest conținut:
