INTERVIU. Ce spune consilierul lui Zelenski despre cererile lui Trump privind pământurile rare și recuperarea banilor americani: „Ucraina vrea și o să aibă profiturile sale”

„În orice proces de negociere, informațiile sunt folosite pentru a presa adversarul și a obține poziții mai favorabile”, spune Mihailo Podoliak, consilierul lui Volodimir Zelenski, într-un interviu pentru publicul HotNews. Oficialul ucrainean a explicat că multe din afirmațiile dure ale lui Trump despre Ucraina și președintele acestei țări trebuie interpretate în cheia negocierilor care au loc în acest moment între cele două țări pentru continuarea ajutorului financiar și militar.

• În ceea ce privește ajutorul financiar acordat Ucrainei după începerea războiului, suma plătită de americani a fost de 114 miliarde euro, iar cea plătită de europeni de 121 miliarde euro, spune oficialul. Acesta adaugă însă că americanii au trimis și ajutor militar care se afla deja în depozitele acestora.
• Donald Trump a declarat recent că SUA a plătit 350 miliarde dolari pentru Ucraina, sumă considerată falsă de Institutul pentru Economie Mondială de la Kiel.

Principalele declarații ale lui Mihailo Podoliak: 

• Inițiativa privind investițiile SUA în explorarea zăcămintelor minerale a aparținut Ucrainei. Procesul de negocieri este în desfășurare și este supus „unui zgomot informațional prea mare”.
• Declarațiile președintelui american despre Volodimir Zelenski pe care l-a făcut „dictator” trebuie tratate cu „calm” și fac parte din politica de comunicare a președintelui Trump. 
• În ceea ce privește alegerile din Ucraina: „În prezent, există un consens public că alegerile nu sunt posibile”
• „Ajutoarele date Ucrainei de americani și europeni au fost, practic, identice”

„Inițiativa privind necesitatea investițiilor în explorarea zăcămintelor minerale a fost propusă chiar de Ucraina”

– Aș vrea să începem interviul cu intenția anunțată a lui Donald Trump de a obține controlul asupra 50% din resursele naturale valoroase ale Ucrainei. Ne explicați, vă rog, care este mai exact pretenția actuală a SUA și care este răspunsul Ucrainei?
– Mihailo Podoliak: Primul lucru este că inițiativa privind necesitatea investițiilor în explorarea zăcămintelor minerale a fost propusă chiar de Ucraina cu ceva timp în urmă. Și suntem extrem de interesați ca investitorii mari și globali să vină aici. Pe de o parte vor deschide pentru noi piețele globale, datorită accesului la rutele logistice, iar pe de altă parte, ei vor fi o formă de garanție că războiul nu va afecta aceste teritorii. 

De aceea, Ucraina insistă pe câteva lucruri foarte importante. Primul este munca de negociere în cadrul platformelor de discuții: există ministere de profil, cum ar fi Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției și altele, care trebuie să asigure alte aspecte ale acordului. De exemplu, Ministerul Apărării și așa mai departe. 

Ce înseamnă asta? În primul rând, vrem să înțelegem cantitatea și volumul investițiilor în dezvoltare. 

În al doilea rând, vrem să înțelegem clar distribuirea profitabilității. Ucraina vrea și o să aibă profiturile sale, avem unde să cheltuim banii. 

Dar al treilea și cel mai important punct este cel care se referă la partea economică și investițională. Aici vrem cifre clare, o înțelegere clară a planurilor calendaristice, volumele de bani și așa mai departe. Aceasta este baza oricărui proces de negociere, dacă vorbim despre afaceri ca atare. 

Dar există și o altă componentă pentru care Ucraina insistă categoric: garanția de securitate. Adică, dacă au loc investiții în ramuri fundamentale, o parte din aceste ramuri sau întreprinderi vor fi situate pe teritorii care se află lângă zona de luptă, sau chiar în zona de luptă, chiar pe teritoriile ocupate. Vrem să înțelegem clar că acestea vor fi protejate. Deci, trebuie să existe garanții fundamentale de securitate. 

Acesta este un subiect despre investiții și profitabilitate, pe de o parte, și un subiect despre garanția specifică de securitate, pe de altă parte. Procesul de negociere este, fără îndoială, complex, dar, cu toate acestea, subliniez din nou că este un proces destul de constructiv de negociere.  

Atunci când citiți ceva speculativ de genul „am propus noi”, „SUA au propus ceva”, țineți cont că, la fel ca în orice proces de negociere, informațiile sunt folosite pentru a presa adversarul și a obține poziții mai favorabile. 

Cred că vom găsi o înțelegere reciproc avantajoasă și vom semna un acord reciproc avantajos la nivelul președinților. 

– La ce sumă evaluează Ucraina aceste resurse?
– Nu sunt pregătit să vă dau o evaluare. Există diferite zăcăminte, pot exista diferite elemente stipulate în acord și așa mai departe. Trebuie să fie făcute încă cercetări. E vorba de sute de miliarde de dolari. Sunt negocieri normale și constructive, la care participă grupuri de lucru din diferite companii și ministere de profil. 

– Ca să înțelegem: spuneți că s-a creat o impresie greșită că SUA doresc să preia aceste resurse naturale în schimbul ajutorului pe care administrația lui Biden l-a acordat Ucrainei pe parcursul acestor trei ani de război?
– Voi spune pe scurt: sistemul nu funcționează așa. Există obligații contractuale care au fost în trecut, acestea au fost îndeplinite. Le putem sumariza, audita și face anumite concluzii. Fără îndoială, următoarele înțelegeri vor presupune noi acorduri. Din nou, în spațiul informațional vor exista foarte multe elemente speculative până la semnarea acestui acord de către președinți. Nu le voi comenta, desigur, deși înțeleg de ce apar în spațiul media. 

– Dar administrația Biden nu a cerut condiții de returnare a banilor sau alte resurse pentru ajutorul acordat Ucrainei la început?
– Fiecare politician, mai ales liderul unui stat global, are propriul stil politic și, respectiv, are propriile sale setări cu privire la cum trebuie să se comporte față de o țară, un aliat, un adversar și așa mai departe. Fiecare acționează în cadrul acestui stil. Am avut relații cu administrația lui Biden foarte confortabile și constructive.

Acum, în această perioadă de informații specifice, ne construim și relații constructive cu administrația lui Trump. Acestea diferă în ceea ce privește abordările, înțelegerea intereselor Statelor Unite, cum trebuie să acționeze și așa mai departe.  Este absolut normal. Aceasta este țara lor, interesele lor naționale, inițiativele lor. Ucraina are propriile sale inițiative, le respectăm, avem interesele noastre, fără îndoială. 

Președintele Zelenski, de altfel, este foarte subiectiv în acest sens, el își fixează foarte clar poziția Ucrainei, niciodată nu cedează în vreun fel, știe cum să negocieze. Ucraina se simte calmă și confortabilă în cadrul acestor procese de negociere. 

„Ajutoarele date Ucrainei de americani și europeni au fost, practic, identice”

Artileriști ucraineni din Brigada 26, aflați într-o poziție de tragere în direcția orașului Chasiv Yar, Ucraina, pe 7 februarie 2025. FOTO: Wolfgang Schwan / AFP / Profimedia

– Domnule Podoliak, haideți să detaliem ajutoarele americane și cele europene. Ce sume au fost acordate în acești trei ani?
– Dacă vorbim despre paritatea ajutoarelor primite, din partea partenerilor europeni și americani, sumele sunt practic identice. Suma totală a ajutoarelor și programelor financiare și militare din partea Europei este de aproximativ 121 de miliarde de euro. Ajutorul american total, dacă vorbim de partea financiară – pentru că partea militară nu a constat în bani, ci în armament livrat din depozite – aceasta a fost de aproximativ 114 miliarde de dolari. 

Deci, în principiu, există o paritate evidentă aici. Iar Europa ajută Ucraina destul de activ. Și nu se poate spune că există vreo prevalență a unui grup de parteneri asupra altuia, acest lucru nu există. Și asta arată că ambele grupuri de parteneri înțeleg clar toate riscurile existente în prezent. 

Și, de altfel, Europa continuă să crească ajutorul pentru anumite echipamente militare, artilerie și la sistemele de apărare antirachetă. Este clar că, de fapt, rachetele de interceptare sunt din partea Statelor Unite, licențele și permisele sunt de la Statele Unite. Dar, în orice caz, din depozitele Europei ajung la noi, de exemplu, aceleași sisteme Patriot și așa mai departe.

– Ajutoarele din partea SUA și UE continuă să vină chiar și în această perioadă?
– Pe linia frontului au loc lupte intense, pe întreaga linie a frontului, în regiunile Donețk, Luhansk, Zaporojie și Kursk. Cât despre programele de ajutor care au fost votate în Congresul și Senatul Statelor Unite în timpul mandatului domnului Biden, ele continuă să se implementeze, adică livrările în cadrul acestor programe continuă, livrările de arme, echipamente și așa mai departe. 

Programele europene de livrări continuă și ele, iar acestea chiar au fost crescute. Un alt aspect este că în depozitele Europei nu există întregul sortiment necesar în această etapă, iar producția de arme în Ucraina însăși a fost brusc mărită, deoarece în această etapă a războiului instrumentele cheie nu mai sunt cele care erau la începutul războiului, cum ar fi HIMARS, tancuri, care sunt necesare, desigur, dar acum principalele elemente cheie sunt dronele, sistemele de contracarare electronică, rachetele de diferite moduri și așa mai departe. 

Livrările continuă, și sper că vor fi continuate în întregime, pentru că, inclusiv rachetele de interceptare pentru sistemele de apărare antirachetă, pentru că în fiecare noapte funcționează în Kiev și în toate celelalte orașe.

„Alegerile vor fi organizate imediat ce legea marțială va înceta”

– Despre posibilele alegeri în Ucraina. Am văzut informații în surse ucrainene despre faptul că Comisia Electorală Centrală chiar realizează colectarea unor date privind starea secțiilor de votare. S-a menționat și o posibilă dată, 26 octombrie a acestui an. În ce condiții este pregătită Ucraina să le organizeze?
– Nu nicio dată, niciun termen în care vor avea loc alegerile. În prezent, există un consens public că alegerile nu sunt posibile. Al doilea punct, organizarea alegerilor în condițiile de legea marțială este imposibilă, există interdicții constituționale clare. Asigurarea securității astăzi, din nou, în contextul loviturilor masive cu rachete și drone pe tot teritoriul Ucrainei, este imposibilă. Și în al patrulea rând, este imposibil să asigurăm dreptul de a fi ales sau de a alege pentru oamenii care sunt la război. Aceștia sunt milioane de oameni. Ei se află fie în zonele de luptă, fie participă activ la război. 

Rusia insistă asupra alegerilor, deși acest lucru nu are nicio legătură cu războiul, pentru că, în primul rând, Putin îl urăște profund pe Zelenski și vrea o umilire satisfăcătoare, asemănătoare cu ce s-a întâmplat în Georgia cu Saakașvili. 

În al doilea rând, Rusia consideră că, fiind alegeri foarte competitive, dure, va fi posibil să creeze tensiuni interne prin tehnici provocatoare, prin rețelele sociale. Adică, pe scurt, oamenii vor fi într-o stare de conflict socio-politic și se poate fractura societatea din interior și apăsa asupra ei din exterior. 

O tehnică rusă standard și primitivă. De aceea, trebuie să tratăm astfel de teme cu calm. Din nou, există restricții reglementare, juridice, există restricții de consens, există restricții de securitate.  Imediat ce legea marțială va înceta să fie în vigoare, din motive evidente, războiul se va opri, iar într-un termen scurt vor avea loc alegeri și vor fi extrem de competitive.

– Despre retorica lui Trump la adresa lui Zelenski, inclusiv faptul că l-a numit „dictator” – cum vă explicați aceasta atitudine și ce ar însemna asta pentru viitorul negocierilor?
– Eu privesc acest subiect într-un mod diferit, mult mai calm, datorită unor cunoștințe specifice, dacă pot să mă exprim astfel. Să spunem așa: fără îndoială, domnul Zelenski nu a fost și nu va fi niciodată un dictator pentru Ucraina. 

Toate aceste tendințe autoritare, care sunt specifice țărilor precum Rusia și Belarus, sunt imposibile. La noi sunt întotdeauna alegeri competitive, extrem de competitive. Avem un președinte, Zelenski, care este al șaselea președinte într-o perioadă scurtă de timp, având în vedere perioada de independență.  Avem întotdeauna alegeri parlamentare foarte competitive, foarte multe partide, foarte multe mass-media de diferite niveluri. Întotdeauna există discuții foarte aprinse. 

Deci, termenul (de dictator – n.r.) este unul foarte ciudat. De ce? Este vorba despre stilul de comunicare al domnului Trump. O presiune informațională foarte dură. 

Prin astfel de declarații, destul de clare și dure, el încearcă să domine, să preia complet inițiativa. 

În primul rând, această presiune dură o folosește mai ales în raport cu aliații pentru a forma o poziție, iar mai apoi începe să lucreze în aceeași manieră și cu opozanții.

Cred că aceasta este o abordare familiară pentru el și, din nou, trebuie să o privim cu calm, pentru că, încă o dată subliniez, cu greu, pentru a spune așa, din punct de vedere reputațional și politic, este în interesul Statelor Unite ca Federația Rusă să iasă din izolare fără a plăti vreun preț. 

În ceea ce privește interesul Statelor Unite, înțeleg că sunt multe teorii ale conspirației, care spun că Statele Unite vor să destrame alianțele tradiționale, să ajungă la unele înțelegeri cu Rusia, că Rusia va fi dispusă să compenseze pierderile financiare ale SUA din ultimii trei ani, plătind acea sumă de 300-350 miliarde, despre care vorbește adesea însuși Trump. 

Toate acestea nu sunt adevărate, o astfel de politică nu se formează astfel. Putin nu primește evaluări reale ale a ceea ce se întâmplă și nu alege scenariul optim pentru dezvoltarea ulterioară. 

De fapt, pentru Trump nu va fi convenabil ca Rusia să iasă din izolare, pentru că acest lucru ar însemna o întoarcere la o situație în care ar trebui să ai relații egale, în esență, în cadrul unei arene politice globale cu o țară outsider care, în principiu, este interesată doar de haos. Dar aici există un alt beneficiu din toate declarațiile actuale ale noii administrații americane. După părerea mea, este foarte util și îmi place și apreciez acest lucru. 

Este vorba de creșterea substanțială a autonomiei și subiectivității Europei. Adică, este un lucru să te afli sub umbrela de securitate americană în Europa, și altceva când Statele Unite spun clar: „Uitați, trebuie să aveți grijă singuri de securitatea voastră.” 

Dacă ieri se considera că aceasta este o discuție teoretică, acum Europa are o clară senzație și înțelegere că Europa trebuie să devină complet autonomă și subiectivă. 

Asta înseamnă un alt nivel de investiții în industria de apărare, înseamnă formarea unui alt nivel de capabilități de apărare combinate ale Europei, care ar trebui să fie construite pe baza altor armate, nu pe baza armatei americane etc. Europa mi se pare acum mult mai simpatică, decât ceea ce văd în declarațiile domnului Macron, de exemplu, care spune că este gata să garanteze securitatea Europei, adică să își asume această responsabilitate. 

Ne amintim când Putin a spus pentru prima dată că vrea să atace lumea occidentală. Aceasta a fost conferința de la München din 2007, apoi războiul din Georgia, apoi războiul din Ucraina, prima fază, apoi a doua fază și așa mai departe. 

„Ne aflăm exact în același loc, din păcate, în care a început acest război”

– În ce condiții ar putea avea loc o întâlnire între Zelenski și Putin, cât de curând ar putea să se întâmple acest lucru?
– Logistica este foarte clară. Din nou, președintele Zelenski a vorbit de mai multe ori despre aceasta. Primul lucru este comunicarea de încredere extinsă în triunghiul Uniunea Europeană-Ucraina-SUA, sincronizarea pozițiilor privind finalizarea războiului, foarte clare. Adică, paralel cu acest lucru, creșterea presiunii economice asupra Rusiei, inclusiv un embargou petrolier, ar putea fi implementat. Și, apropo, acest lucru va duce rapid la prăbușirea economiei rusești. 

Așadar, sancțiunile care sunt acum în pregătire, pachetul 16, toate aceste sancțiuni sunt, desigur, eficiente, dar au efecte lente, se dezvoltă treptat. Însă, de exemplu, un embargou petrolier va tăia rapid posibilitatea unui venit operațional pe care Rusia îl folosește ulterior pentru recrutarea forțată. Rusia, în mare parte, se bazează pe forța umană în război.

Din păcate, problema este că Putin nu este o persoană adecvată pentru vremurile actuale. Un astfel de dialog ar fi foarte dificil, pentru că el trăiește, cum știți, în viziuni istorice distorsionate, în construcții absolut neclare, care nu există în realitate. Și, respectiv, își explică dorințele prin aceste reminiscențe istorice.

– La trei ani de invazie pe scară largă, cât de mult credeți că s-a îndepărtat Ucraina de întoarcerea la granițele din 1991 și de aderarea la NATO?
– Nu s-a îndepărtat deloc. Ne aflăm exact în același loc, din păcate, în care a început acest război. Adică părțile nu au realizat ceea ce și-au planificat. Rusia nu a reușit să pună sub control teritoriul Ucrainei și, în mod evident, nu va renunța la acest obiectiv, nu îl va amâna, va continua să provoace și să atace Ucraina. 

Ucraina, din păcate, nu a demonstrat comunității internaționale că trebuie să păstrăm dreptul internațional și să menținem garanțiile pentru state, adică pentru frontierele lor, pentru suveranitatea lor și așa mai departe. Așadar, am rămas acolo unde totul a început. 

Nu am avansat, din păcate, pentru că trebuie să lupți în condiții de paritate a resurselor. Adică să ai aceleași resurse, aceleași rachete, rachete de croazieră, balistice, ca și Rusia. Dar, pe de altă parte, am demonstrat că putem rezista eficient chiar și țărilor cu resurse mari, cum este Rusia. 

Sursa hotnews.ro