Începând cu 1 februarie 2026, concediul medical din România suferă una dintre cele mai dure modificări din ultimii ani. Potrivit Ordonanței de Urgență nr. 91/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1223 din 31 decembrie 2025, prima zi de concediu medical nu va mai fi plătită de nimeni, nici de angajator, nici de stat. Costul îmbolnăvirii este transferat integral asupra angajatului.
Măsura schimbă fundamental logica protecției sociale, dreptul la concediu medical începe cu o pierdere financiară garantată. Practic, boala este penalizată, iar angajatul suportă consecințele financiare încă din prima zi în care nu poate munci.
Pentru afecțiunile curente, încadrate la Boli Obișnuite (cod 01: răceli, afecțiuni minore fără caracter de urgență), indemnizația se va acorda progresiv: prima zi este complet neplătită, zilele 2–7 sunt compensate cu doar 55% din baza de calcul, zilele 8–14 cu 65%, iar abia după ziua 15 se ajunge la 75%. În practică, concediile medicale scurte devin extrem de costisitoare, în special pentru persoanele cu venituri mici sau afecțiuni recurente.
Noua regulă a „primei zile neplătite” nu se aplică însă cazurilor medicale grave sau speciale. Urgențele medico-chirurgicale, bolile infectocontagioase din grupa A (inclusiv carantina), sarcina și lăuzia, neoplaziile, HIV/SIDA, tuberculoza și îngrijirea copilului bolnav rămân reglementate distinct, cu plată de la prima zi și procente între 75% și 100%.
Deși Guvernul își justifică decizia prin necesitatea combaterii concediilor medicale abuzive, datele CNAS arată că majoritatea concediilor foarte scurte, de 1 până la 3 zile, erau deja suportate exclusiv de angajatori, fără impact direct asupra bugetului de stat. Economia bugetară este, astfel, discutabilă, în timp ce costul social este cert.
Consecințele sunt previzibile. O scădere directă a veniturilor pentru angajații vulnerabili, oameni constrânși să vină bolnavi la muncă pentru a nu fi penalizați financiar, un risc crescut de îmbolnăvire colectivă și de degradare a stării de sănătate la nivelul comunității, scăderea productivității și tensiuni tot mai accentuate în relația dintre angajați și angajatori.
În esență, fără a reduce contribuțiile și fără a oferi alternative reale, statul restrânge accesul efectiv la protecția socială. Concediul medical rămâne un drept pe hârtie, dar devine din ce în ce mai scump în realitate pentru cei care muncesc și contribuie lunar la sistemul public de sănătate.
Partajează acest conținut:
