Remin SA Baia Mare, odinioară unul dintre cei mai mari operatori minieri din România, a devenit astăzi un simbol al eșecului companiilor de stat neperformante. De peste 15 ani aflată în insolvență, compania a acumulat datorii care, la sfârșitul lunii aprilie 2025, depășeau 595 de milioane de lei, cu peste 218 milioane mai mult decât valoarea activelor sale. Cu toate acestea, Remin a obținut recent prelungirea licențelor de exploatare a minereurilor polimetalice până în 2030, fără ca Ministerul Economiei, acționar unic, să prezinte un plan viabil de reorganizare sau rentabilizare.
În prezent, patrimoniul industrial al companiei, cu imobile abandonate și perimetre miniere neînchise corespunzător, reprezintă un pericol real pentru comunitățile locale și pentru mediu. Incidentul grav de la Salina Praid, unde infiltrațiile masive de apă au inundat galeriile miniere și au afectat locuințele din zonă, a demonstrat cât de vulnerabile sunt aceste obiective industriale. Atunci, ministrul Economiei s-a deplasat imediat la fața locului, însoțit de secretarul de stat Gabriel Bogdan Ștețco, originar din Maramureș, pentru a coordona măsurile de intervenție. În cazul Remin, însă, autoritățile centrale nu au arătat aceeași promptitudine, deși riscurile sunt la fel de mari.
Senatorul PNL Cristian Augustin Niculescu Țăgârlaș a fost singura voce care a atras constant atenția asupra pericolului Remin, intervenind prin demersuri parlamentare și publice. Prima interpelare, din acest mandat, adresată Ministrului Economiei a fost depusă în 26 martie 2025, vizând starea imobilelor degradate și abandonate din patrimoniul Remin, care constituie un pericol iminent pentru integritatea cetățenilor și mediul înconjurător. Ulterior, pe 4 iunie 2025, senatorul a revenit cu o nouă interpelare în Parlament, solicitând publicarea raportului de control realizat de minister în județul Maramureș și asumarea unor măsuri clare, cu termene și responsabili nominalizați. În aceste demersuri, el a subliniat inclusiv riscurile ecologice iminente generate de perimetrele miniere abandonate și necesitatea protecției mediului și a comunităților.
Mai mult, pe 9 iulie 2025, senatorul a transmis pe contul său oficial de Facebook o declarație politică, în care a arătat că Remin este „exemplul perfect al ineficienței cronice care macină statul român”. „Am atras atenția încă din august 2023 că dezechilibrul bugetar și tolerarea risipei în companiile publice ne pot costa scump. Auditul acestor companii și valorificarea activelor nefolosite sunt singurele căi de a opri dezastrul. Cazul Remin arată cât de urgentă este această reformă”, a afirmat senatorul.
Niculescu Țăgârlaș a subliniat că nu putem cere mediului privat responsabilitate fiscală și eficiență economică atâta timp cât statul însuși tolerează companii care produc doar pierderi și generează riscuri sociale și de mediu. „Programul de guvernare are direcții clare, eficientizarea administrației, restructurarea companiilor de stat, consolidarea fiscală, dar fără voință politică reală, acestea rămân simple enunțuri. Cazul Remin este o rană deschisă care trebuie vindecată prin decizii curajoase și asumate”, a punctat senatorul de Maramureș.
Diferența de reacție dintre cazul Praid și cazul Remin ridică întrebări serioase privind prioritățile ministeriale. Dacă la Praid mobilizarea autorităților a fost imediată, în Maramureș, unde riscurile sunt cel puțin la fel de grave, persistă doar tăcerea. Această lipsă de acțiune echivalează cu indiferență față de siguranța cetățenilor și față de protecția mediului, în timp ce un patrimoniu industrial continuă să se degradeze.
Dacă Ministerul Economiei nu va răspunde solicitărilor senatorului și nu va lua măsuri concrete, Remin riscă să se transforme într-un nou focar de criză, cu consecințe economice, sociale și ecologice imposibil de gestionat. Ar fi încă o dovadă că pasivitatea și lipsa de asumare pot fi mai devastatoare decât orice faliment, iar comunitățile locale ar rămâne din nou singure în fața unui pericol care putea fi prevenit.
Partajează acest conținut:
